In
timpuri de mult apuse, în vremuri când basmele luau naştere, când eroi şi regi
dar şi plebea oraşelor şi simplii săteni tremurau în faţa magiei, vrăjitoriilor
şi bestiilor mitice, exista o cetate cunoscută tuturor din cele patru zări.
Măreţul oraş se afla la capătul Lumii, unde Lumina se termină şi Umbra
nesfârşită începea. Numele său trezea pe atât frica cât şi veneraţia celor care
îl auzeau. Mulţi bravi eroi au pornit în căutarea sa, puţini au găsit calea
adevărată şi cu atât mai puţini au reuşit să îşi arunce privirea pe zidurile
sale aflate sub Umbra.
Măreaţa
cetăţuie, Lylmech, Fortăreaţa Eternului Amurg, stătea înaltă, împotriva
pericolelor nesfârşite ce bântuiau Umbra de la capătul Lumii. Secretele sale
erau păzite cu străşnicie iar negrii ostaşi ce îi ocupau meterezele erau
conduşi de către Cei Şase, semeţi vrăjitori şi alchimişti, la fel de bătrâni ca
zidurile pe care le păzeau. Se spune că atunci când Umbra s-a pogorât peste capătul Lumii, Cei Şase au folosit puterea elementelor şi au
ridicat Lylmech doar prin puterea magiei. Împreună cu ajutorul eroilor destul
de vrednici să le asculte chemarea, Cei Şase au oprit înaintarea Umbrei în
Lumea Vie. Falnică şi sfidătoare stătea Fortăreaţa Eternului Amurg în coasta Umbrei,
dar şi mai falnic se inălţa deasupra meterezelor sale Turnul Nopţii. Din el Cei
Şase priveau spre Umbră, încercând să îi desluşească misterele şi să vadă din
timp primejdia ce păştea mereu Lumea.
În Anul
Nopţii, când Umbra şi-a întins degetele negre peste pământurile muritorilor şi
Lylmech s-a năruit în Întuneric, Cei Şase au zărit pericolul ce venea cu
repeziciune din tărâmurile întunecate. Pluto, zeul Morţii, îşi strânse oştiri
nesfârşite de umbre şi spirite ale celor morţi în jur. Se pregătea să intre în
lume, spre a lua tărâmurile celor vii sub stăpânirea sa. Cei Şase ştiau că un
singur lucru poate opri această nepastă: un erou cu sufletul pur, nepătat,
impregnat cu puterile tuturor zeilor. Aşa că Cei Şase au călărit în lume, în
timp ce Lylmech a rămas să întârzie avansarea Umbrei, în căutarea pietrelor din
care puteau făuri artefactele care să îi ofere campionului lor puterile
trebuincioase.
Din
însăşi Umbră, Cei Şase au luat piatra Spinel, cea care conţinea o fărâmă din
armura lui Pluto, duşmanul care trebuia înfrânt. În ea au gravat simbolul lui
Pluto, zeul Morţii.
Din
ţinuturile veşnic aurii Sidede, Cei Şase au luat piatra Lolys, din chihlimbar
făurită şi dăruită cadou Soarelui la începuturile Lumii de către Primii Oameni,
în care au gravat simbolul lui Apollo, zeul Soare.
Din
măreţul lac Pamied, au recuperat acvamarinul Korayl, coralul crescut chiar de
Neptun la începuturile Timpului. În el au gravat simbolul măreţului zeu al
Apelor.
Din
adâncurile peşterii Trih, ce se spune că pătrundea până în centrul Lumii, Cei
Şase au recuperat agatul Nytat, Piatra Terrei, prima Piatră, cea care a dat
naştere pământului. În ea au gravat simbolul Terrei.
Din
Munţii de Fier Volrros, alchimistii au
recăpătat jaspul Rinturn, piatra ce orna teaca lui Marte. În el au întipărit
simbolul zeului Războiului.
De pe
vârful Thyrl, Coloana Cerului, Cei Şase au obţinut amazonita Sirury, Prima
Flacără, întâia stea aprinsă de Uranus pe cerul nopţii. Pe ea au înscris
simbolul zeului Cerului.
Din
nisipurile nepieretoare a deşertului Iphake, Cei Şase au recuperat obsidianul
Rolaluso, măreaţa piatră a lui Saturn, zeul Bogăţiei.
Din
falnicul oraş Echeigo, Cei Şase au recuperat opalul Cesir, piatra Vocii, cea de
care se spune că a dat graiul Primilor Oameni. În ea au gravat simbolul lui
Mercur, zeul Glasului.
Dintre
copacii arginii ai pădurii Lukel, alchemistii au obţinut adularul Xeroc, Piatra
Lunii, căzut din ceruri când Luna s-a ridicat prima dată pe cerul nopţii. În
ea au inscpriţionat simbolul Lunii.
De pe
Coasta Vieţii, magii au obţinut safirul Mireh, Prima Sămânţă, din care se spune
că au luat naştere Primii Oameni. În ea au gravat simbolul lui Venus, zeiţa
Fertilităţii.
De pe
Stânca Tunetului, Cei Şase au recuperat diamantul Jyxed, Piatra Fulgerului,
căzută din cer când furia lui Jupiter a lovit pentru prima dată Lumea, chiar pe
locul unde se afla Stânca Tunetului. În ea au înscris simbolul Regelui tuturor
zeilor.
Cu ajutorul pietrelor sacre ale zeilor şi Lumii, Cei Şase şi-au înarmat semeţul campion
cu puterile cereşti. Astfel el l-a înfrânt pe Pluto în ruinele Fortăreţei
Amurgului şi a împins oştirile nesfinte şi însăşi Umbra departe de Lume.
Lylmech a pierit pentru vecie, dar scopul său a fost împlinit.
Se spune
că cel care poartă simbolurile Lumii va fi şi el, la rândul său, binecuvântat
cu darurile zeilor şi va duce o viaţă îmbelşugată. Cine poate, oare, ştii dacă
este adevărat sau nu?
